doar o melodie

doar o melodie

Privesc pe fereastra de la birou.
Cerul e negru, acoperit de nori.
Totusi, copacii sunt mangaiati de de soare, nu imi dau seama de unde vin aceste raze.
Iar pe  acest decor sumbru de cer negru, un porumbel alb pluteste linistit

Nu iti dai seama daca va ploua sau va iesi soarele, daca va fi liniste sau furtuna

E o imagine ciudata, ca si viata...

In juru-mi e ceata si frig, miroase a iarna polara, nimic nu imi mai pare sfant
Se infig in pleoape litere reci ca niste turturi, ma doare orisice cuvant
Si sufletul gol ma urla, ma bate, ma ingheata al inimii vant
Privirea atarna greoaie si palida, pe pamant...

Vine uneori, in viata, un moment in care simti ca ai trait degeaba pana acum, sau macar o perioada lunga din ultimii ani, un moment in care simti ca esti singur, atunci cand te asezi seara la masa sufletului tau. Si atunci nimic nu mai este intr-o lumina ce poate fi fotografiata cu sufletul, si nimic atragator din viitor nu mai apare in cadru si nimic nu mai poate fi focusat cu claritate... Si atunci ce poate sa iasa decat o fotografie miscata, banala si neclara...