timpul alearga ca nebunul
zile trec surde, aproape fara sens
merg pe o strada cenusie,
deasupra nori, iar langa e un gol imens

timpu-i de smoala, se scurge alene,
fiecare secunda se opreste si ma priveste intens
si zile pierdute imi curg reci, prin vene
iar sufletu-mi si gandurile pasesc, usor,  pe contrasens