Scriam, acum ceva timp, despre dezamagire...si scriam ca o dezamagire nu vine niciodata singura...pot spune insa ca, din pacate, aceeasi dezamagire poate sa vina de mai multe ori...desi, poate nu a plecat niciodata...
       - ce cuvant ciudat...dezamagire...in mod normal, dpdv al regulilor gramaticale, ar trebui sa fie ceva    pozitiv...pt ca e un fel de negare a ceva negativ...amagire...paradoxal insa, negarea unui lucru negativ duce la ceva si mai negativ... -
am descoperit acum cateva luni ceva: fiecare revenire a unei dezamagiri e si mai dureroasa...

Prin ce se deosebeste un indivd de altul?
Ar fi inteligenta. Ne nastem si crestem mai mult sau mai putin inteligenti, iar uneori constatam ca suntem mai mult sau mai putin prosti decat credeam...
Si ar mai fi valorile, care dau caracterul.
responsabilitate...principii...incredere...convingeri...respect...acestea se presupune ca sunt valori

De ce scriu acum despre toate acestea...poate pt ca abia acum pot...poate pt ca se apropie sarbatorile de Pasti, cand, macar acum, totul ar trebui sa fie mai curat...poate pt ca, am constatat o data in plus ca e mult mai usor sa ii vorbesti altuia despre valori (oare mai sunt valori?)  decat sa te raportezi la ele...

Dupa cum spunea Noica, omul are un sistem de autoaparare, si de autoexcludere de la criterii sau reguli, f interesant...in momentul in care ii spui unui om ca e idiot, se supara , dar daca ii spui ca toti oamenii sunt idioti, nu are o problema prea mare cu aceasta afirmatie...

da, am gresit si eu in aceasta viata, am deviat si eu de la drumul ce avea ca borne acele, sa le spunem in continuare, valori. Dar am revenit la el.

Si, asa perimate cum probabil ca sunt aceste valori, nu am de gand sa renunt la ele...